De Dragobete iubiți-vă și nu vă certați, pentru a avea noroc tot anul

Dragobetele este una dintre sărbătorile primăverii, la români. Se sărbătorește concomitent cu ”Întâia şi a doua aflare a cinstitului cap al Sf. Proroc Ioan Botezătorul” sau Sâmbăta Sfântului Teodor – Pomenirea morţilor.

Etimologia cuvântului „Dragobete” a fost dezbătută de numeroși etnologi și filologi, iar românul Nicolae Constantinescu, etnolog al Universității din București spune că etimologic, cuvântul provine din derivarea cuvântului „drag-dragul.

Dragobete, fiul Babei Dochia, este un personaj din mitologia populară românească. Este patron al dragostei și bunei dispoziții la români,  fiind identificat cu „Cupidon, zeul dragostei în mitologia romană, și cu Eros, zeul iubirii în mitologia greacă”. Tânăr, voinic, frumos și bun, Dragobetele influențează inclusiv păsările cerului și animalele pământului, care astăzi își găsesc perechea.

Sărbătoarea marchează revigorarea naturii și nu numai, ci și a omului care, cu această ocazie, se primește. E o sărbătoare a revigorării vegetației, a vieții în creștere, o dată cu trecerea la anotimpul de primăvară durata zilei creștea, în contrapondere cu noaptea care descrește, ca dovadă și zilele sunt mai însorite. Se pare că, în această perioadă, păsările, vegetația dar și oamenii se pun în acord cu natura.

Băieții și fetele au credința că în această zi trebuie ca și ei să glumească, să țină Dragobetele. Astfel vor fi îndrăgostiți în tot timpul anului

Pentru cuplurile căsătorite, Dragobetele este protectorul și aducătorul iubirii în casă și în suflet.

Cum petreceau strămoșii noștri de Dragobete

Îmbrăcați de sărbătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci, flori de primăvară. Dacă se găseau și fragi infloriți, aceștia erau adunați în buchete și se puneau ulterior în lăutoarea fetelor, timp în care se rosteau cuvintele:

„Floride fraga

Din luna lui Faur

La toată lumea sa fiu dragă

Urâciunile să le desparți”.

Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau și vorbeau fetele și băieții. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit zburătorit, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia Dragobetele sărută fetele! Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ți afișa dragostea în fața comunității.

Unii tineri, în Ziua de Dragobete, își crestau brațul în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, și, respectiv, surori de cruce. Se luau de frați și de surori și fără ritualul de crestare a brațelor, doar prin îmbrățișări, sărutări frățești și jurământ de ajutor reciproc. Cei ce se înfrățeau sau se luau surori de cruce făceau un ospăț pentru prieteni.

Ce nu avem voie să facem de Dragobete

Alți cercetători spun că Dragobete e flăcău iubăreț și umblă prin păduri după fetele și femeile care au lucrat în ziua de Dragobete. Le prinde și le face de râsul lumii, atunci când ele se duc după lemne, flori, bureți … De aici și provine răspândita expresie adresată fetelor mari și nevestelor tinere, care îndrăzneau să lucreze în ac.

Nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor.

Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase întreg anul.

Fetele mari strângeau de cu seara ultimele rămășițe de zăpadă, numită zăpada zânelor, iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste.

Există o serie de obiceiuri în zona rurală legate de această sărbătoare. Bărbații nu trebuie să le supere pe femei, să nu se certe cu ele, pentru că altfel nu le va merge bine în tot anul. Tinerii consideră că în această zi trebuie să glumească și să respecte sărbătoarea pentru a fi îndrăgostiți tot anul. Iar dacă în această zi nu se va fi întâlnit fata cu vreun băiat, se crede că tot anul nu va fi iubită de nici un reprezentat al sexului opus.

În această zi, nu se coase și nu se lucrează la câmp și se face curățenie generală în casă, pentru ca tot ce urmează să fie cu spor. În unele sate se scotea din pământ rădăcina de spânz, cu multiple utilizări în medicina populară.